Avea privirea lasciva si avara a unei femei needucate, lipsita de complicatiile intelectului si condusa de impulsivitatea instinctelor sale. Haniele ieftine aveau prin sclipiciul lor pretentii de glamour si grandoare.
Parul lipsit de stralucire era prins cochet intr-un mot strans puternic in varful capului. Zambea, dar cumva in spatele privirii nonsalante parea alerta si atenta la toate potentialele priviri care s-ar fi oprit asupra ei.

Acum era scunda, in tinerete fusese inalta. Ura cuvantul asta tinerete pentru existenta sa inselatoare. Avea pantofi de doamna. Pantofi crem, cu un vag imprimeu de dantela. Purta o rochie ale carei zile de glorie trecusera de mult. Oarecum verde, cu un model sters, abia vizibil. Avea margele mari de un turcoaz sticlos. Geanta asortata si o privire plina de prejudecati si nemultumire.

Avea fragilitatea unei fete batrane. Se misca delicat, respira delicat, isi aranja hainele cu delicatetea unei femei lipsite de preocupare. Toata fiinta ei exprima fragilitatea pe care femeile cu familii, cu soti si copii, o pierd in noianul de sarcini zilnice, in grija permanenta pentru ceilalti, in organizarea si reorganizarea lucrurilor. Corpul ii era teapan ca si cum nu ar fi simtit niciodata fiorul carnii, picioarele inclestate, iar buzele stranse. Ochii umbriti pareau a spune povesti mute, nexprimate, netraite, inexistente.

Cand intram intr-o camera toata lumea imi acorda atentie. Eram stapanul lor. Toate femeile vroiau sa vorbeasca cu mine, sa fie in prezenta mea. Era suficient sa le dau o firimitura de atentie si erau in al noualea cer. Barbatii se simteau privilegiati sa fie asociati cu persoana mea. Ma aminteau cu mandrie in conversatiile lor, caci dadea bine sa spui ca ma cunosti. Lumea era a mea, iar viitorul o lume de posibilitati. Cand eram tanar.

Stau in cerc si se privesc unii pe altii coplesiti de confuzie.
- Cum adica de ce imi este cel mai frica?
Tacerea se adanceste si lasa intrebarea sa se scufunde si mai mult in interiorul lor, parca surpand sentimentul de siguranta pe care il aveau cand au intrat pe usa. Acum acel cuvant, aceasta intrebare le cere sa priveasca adanc in ei insisi si sa dea forma demonilor pe care incearca sa ii invinga.

Sunt batrana acum. Ma uit la mainile mele si nu imi vine sa cred cum s-au schimbat, cand au devenit asa diferite de cum le stiam eu. Pielea acum imi este subtire si hartioasa lasand sa se vada venele subtiri, a caror aparitie ma face sa ma gandesc la sangele care curge prin mine, care inca mai curge. Sunt batrana acum. Am parul alb, pielea moale si ridata, ochii afundati in orbite si-au pierdut stralucirea si acum nimic din persoana mea nu mai aminteste de cum eram inainte. Insa, in mod ironic, eu sunt tot aici, tot cea care am fost atata amar de vreme, doar ca acum sunt batrana.