Si uite asa a mai trecut un an. Si uite asa a inceput un nou an. Privesc la cel care a fost si ma uit la cel care a venit. Incerc sa invat din cel trecut pentru cel viitor. Oare anul acesta voi face tot ceea ce mi-am propus? Oare anul acesta voi fi multumita de mine? Oare anul acesta va fi mai productiv decat cel trecut? Acum zece ani vroiam sa scriu o carte, acum cinci ani vroiam sa scriu o carte, acum un an vroiam sa scriu o carte. Pana acum nu am scris nicio carte.

Oare anul acesta voi scrie o carte?

Am invatat atat de multe despre mine, am crescut atat de mult ca ma simt putin mai mare, mai inalta, mai matura. Acum simt ca pot, acum simt ca am descoperit in mine abilitatea de a nu ma mai lasa furata de peisaj, acum simt ca este momentul, acum simt ca am ajuns suficient de departe in mine pentru a scrie.

Adesea m-am comparat cu alti scriitori, ei puteau iar eu nu pot, ei scriau iar mie imi era imposibil. Acum am inteles ca fiecare are propriul drum de parcurs pana este capabil sa faca ceva, nu suntem la fel si de aceea drumurile noastre sunt unice. Ce stiu este ca in viata asta imi doresc sa scriu macar o carte cap coada, macar una.

Uneori cel mai mare dusman in indeplinirea celor mai arzatoare dorinte iti esti chiar tu. Uneori trebuie sa te lupti cu tine zi de zi pentru a fi capabil sa faci ceea ce iti doresti. Uneori reusesti si cand reusesti nimic altceva nu mai conteaza.

Azi am scris si mi-a placut, am sufocat in mine sentimentele de neadecvare si am mers inainte si a fost bine.

Sa vedem, vom vedea, ramane de vazut.